RIP Enke
noiembrie 10, 2009
Azi se pare ca e o zi neagra. Mai devreme scriam despre Gheorghe Dinica. De fapt de ce scriam? Oricum il stiu doar de la televizor niciodata nu l-am cunoscut. Am petrecut 4 ore pe tren de la Medgidia la Bucuresti, ajung in camera deschid laptopul accesez paginile ziarelor de sport si primul lucru pe care il vad: Tragedie in fotbal: Robert Enke a murit. Nici pe el nu l-am cunoscut, dar ma vad obligat sa scriu ceva. Poate ca nu e un lucru rau sa scriu despre cei ca mine. Si eu apar aceeasi suprafata de 7.33X2.34 si el facea acelasi lucru si Alex Iatan chiar si Cristi Neamtu si multi alti fotbalisti care atunci cand sunt mici de tot aleg sa sara cu capul in varful crampoanelor in loc sa loveasca mingea pentru a-i bucura pe ceilalti. Tragic este ca Enke avea de aparat mai mult decat mine, pe langa poarta aceea imensa el avea si o familie care acum a ramas “goala” in vazul lumii. E adevarat una din fetitele sale s-a stins din viata din cauza unor afectiuni cardiace acum 3 ani, dar mai are una care nu poate sa inteleaga de ce tata a sarit in fata trenului cu o usurinta mai mare decat o facea in fata mingii. Nici nu va imaginati ce prieten bun poate fi dreptunghiul acela verde ( spunea cehul de la FC National Radek Oprsal, in timp ce povestea cu lacrimi in ochi cum logodnica sa si copilul nenascut se stingeau in timp ce acesta vorbea cu ea la telefon de la kilometri distanta. Un zgomot crunt si n-a mai fost. Lui Enke ii ramasese o fetita si o sotie, lui Radek o fetita si atat. Si totusi primul a ales trenul celalalt terenul.) Ceilalti doi: Cristi Neamtu a fost lovit in maxilar la un antrenament si dupa cateva zile s-a stins; Alex Iatan a fost lovit de minge in plex si imediat s-a stins.
Urma sa fie chemat la nationala si avea de aparat ca un adevarat Panzer o tara intreaga de tirurile advesarilor, acum a lasat doar o familie care e privita de o lume intreaga cu ochi nedumeriti. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Domn Semaca, sa stiti ca nu v-am tradat
noiembrie 10, 2009
” – Ma Limba tu minti ma!
- Nu va mint domn Paraipan, nu va mint. Sa-mi moara scroafa sa n-am ce da de mancare la copii daca va mint!
- Limba, tie nu ti se pare ca ai nasul cam mare ma?
- A nu domn Paraipan, asa il am eu de mic.
- Unde-i Moldovan ?
- Nu stiu!
- Unde-i Moldovan?
- Nu stiu! Auuuu! Grijania mamii voastre de legionari. “
Pe Gheroorghe Dinica nu l-am cunoscut in realitate. Singura mea intalnire cu el s-a produs intamplator acum 3 ani pe Magheru. Am trecut pe langa fara macar sa-mi dau seama cine e, apoi auzindu-i de departe vocea am realizat pe langa ce om trecusem. Si totusi nu m-am oprit macar sa-l salut, sa-i spun ca-l admir si ca imi face placere sa-i urmaresc filmele.
De cand am venit in Bucuresti am vrut sa merg la Teatrul National sa vad ” Take, Ianke si Cadar”. Dar n-am fost. Vroiam sa o vad jucata de Gheorghe Dinica si Rebengiuc. O mai vazusem in liceu dar cu siguranta ar fi fost altfel.
” Trage Moldovan.
- Nu Paraipane!
- Auzi sirenele? Asta inseamna ca 2000 de oameni vin la munca.
- Trage. Prefer sa ma gauresti tu decat sa cad in mana lor. Moldovan! Moldovan!”
S-a facut remarcat in ultima vreme prin rolul din serialele “Inima de tigan” si “Regina”, dar toata lumea spune ca cel mai bine i s-au potrivit rolulrile negative.
Odihneste-te in pace maestre. Incet incet ramanem cu vacanta mare ca trupa de referinta.
Da, dar arbitrii?
octombrie 18, 2009
Dar, ce va mira? Ei sunt Mefistii. Adica dracii. Cu ei incepe si cu ei se termina meciul. Nesimtirea cu care recunosc favoritismele provocate de teama de a nu fi agresati de localnici e de neinteles. Care localnic, ma? Drept ai stat toata viata. Asa e aici unu nu vede, unu nu aude iar celalalt are un defect la bratul drept: cand nu trebuie ridica si cand trebuie o lasa asa, iar cel mai important doarme de rupe. Frustrati de faptul ca n-au fost in stare sa loveasca fluiera sau in cel mai rau caz ridica steagul. Schimbareeeee!!! Arbitre cheama doctoru ca moare asta. Arbitru nimic si aerul parea din ce in ce mai putin.
Pacat de munca dar sigur nu doar ei au decis rezultatul de azi. Oricum pescarii aia nu ne bateau nici daca jucam o saptamana. Scor corect final 4-2. Marcatori 3 adversari si tusierul.
Sportul in Cupa
octombrie 7, 2009
Nu am mai adaugat nimic pe aici si prefer sa cred ca asteptati asta cu sufletul la gura. Ce Dumnezeu face Macca? Ei pai e destul de simplu ultima vreme am fost mai mult pe fuga Bucuresti, Medgidia, Buzau, Medgidia, Bucuresti si tot asa. Intre fugile astea antrenamente si apoi la final de saptamana o gripa sexy a pus stapanire pe corpul meu supraincarcat si parca din ce in ce mai lipsit de suflet. Asa ca m-am gandit sa mai pun si aici un articol.
Care e rostul pozei alaturate. Pai e simplu: miercuri 14 octombrie cu incepere de la orele 13:00 o sa avem meci pe Stadionul Municipal din Medgidia, impotriva echipei locale culmea in Cupa Marii Negre. Meciul din cate am inteles o sa fie transmis si la tv inregistrat, deci cine prinde TV Neptun are sansa de a-l urmari de acasa.
Ce e asa special? Pai, desi stiam ca e al treilea stadion din tara am fost surprins sa aflu ca este primul intr-un top al capacitatii tribunelor, cu 32700 locuri, din moment ce Lia Manoliu nu mai exista.
Asa ca acum incerc sa scap de gripa asta si o sa ma pregatesc pentru ca o incepe o saptamana de foc la finalul careia voi avea un mesaj de transmis sortii. Explic eu care e treaba cu soarta 
Remember 2006
octombrie 6, 2009
Matematica mi-a luat bucuria de a fi prezent acolo. Acum matematica nu mai exista pentru mine, Rapidul e tot acolo si tot mai putini cei care se bucura in tribunele batranului Giulesti.
Semanam prea mult
septembrie 18, 2009
Promit sa postez traducerea in cel mai scurt timp . Caut melodia asta de mai mult de un an. O fredonam ca dobitocu la servici fara sa stiu macar ce spune. Deci clar vin cu traducerea integrala …
Finala U.S Open
septembrie 14, 2009
Anul acesta se disputa intre Roger Federer si Juan Martin del Potro. In momentul de fata scorul e 1 1 la seturi si probabil del Potro serveste. Asadar, sa vedem cam cum au ajuns cei doi in finala:
In semifinala Federer l-a invins pe Djokovic:
Asa a ajuns Djokovic in semifinala, dupa ce in finalul meciului cu Stepanek l-a imitat si infruntat pe legendarul John Mc’nroe:
Si asa a trecut Federer de Djokovic aducandu-l la realitatea secolului 21.
De cealalta parte del Potro a trecut de Rafael Nadal in semifinala si meciul a aratat cam asa:
Asadar Federer pentru a 21 a oara in cariera finalist intr-un turneu de mare slam si a 6 a oara la US Open, contra Martin del Potro un argentinian de 21 de ani neimpliniti, revelatia turneului si a sezonului de curand finalist la Cincinnati ( finala pierduta contra lui Andy Murray, alt englez nascut talent ce pare ca moare speranta, in 3 seturi).
In momentul de fata scorul e 1 1 la seturi si 2-1 la game-uri pentru Federer in setul 3. Serveste del Potro.
Si iata ca del Potro a reusit sa-l invinga pe extraterestrul neutru. Dupa cum a declarat si el in final: “Nu poti fi intotdeauna perfect”. Lui del Potro i se indeplineste visul din copilarie la nici 21 de ani.
UCL
septembrie 12, 2009
O noua sansa!
septembrie 12, 2009
E sambata si pana acum era o zi obisnuita. De 2 saptamani incoa e mai mult decat atat, e ziua de dinainte de meci. Daca cineva mi-ar fi spus ca tot ce mi s-a intamplat in ultimele doua saptamani se va petrece vreodata i-as fi spus ca e nebun ( lucru pe care il aud asa de des la adresa mea ca m-am obisnuit). Pana acum doua saptamani seara de seara alergam, mai mult mai putin nu conta o faceam pentru ca vroiam. Apoi a venit ideea de a merge sa joc fotbal la Tortomanu un sat la vreo 9 km de Medgidia cu o echipa in Liga judeteana.
M-am prezentat la antrenament joi cu doua poze si copie dupa buletin vineri aveam legitimatie si duminica primul meci. Nu ma asteptam sa joc dar culmea am fost titular intr-un meci in care am fost Bufon (nu ala de la Juve, ca aia de la circ). Toate lucrurile la care am visat s-au intamplat duminica trecuta. Bine mai putin prestatia penibila pe care am avut-o intr-un meci pierdut cu 6-3. Manusi Reusch Guardian cele mai bune dupa parerea mea dar se pare ca eu nu m-am ridicat la inaltimea lor si am reusit sa primesc un gol de cascadorii rasului. Dupa meci au venit criticile pe care le-am luat ca atare si nu am incercat sa caut scuze pentru ca scuzele nu daau 3 puncte in clasament.
Asa ca marti la antrenament am luat mingea si am inceput sa o lovesc cu sete, sa o fac sa se duca departe, cat mai departe pentru ca degajarile mele semanau cu mingile aruncate cu mana de un pusti de 5 ani. Apoi dupa 50 de degajari care mai de care mai bune sau mai proaste, am facut ceva pregatire speciala, cateva suturi si cam asta a fost. Joi la urmatorul antrenament am renuntat la degajari, am alergat cu toata lumea, apoi cateva suturi, pregatirea speciala si in final lovituri libere de am simtit ca nu mai pot continua. Ba, chiar nu mai vedeam de obosit ce eram si tot ce aveam in minte era sangele care imi siroia din coate si umar, durerile genunchilor si bataturile de la picioare. Terenul s-a intarit. Ajuns acasa mi-a fost practic imposibil sa ma descalt. M-am intins in pat si aproape ca as fi adormit asa cum m-am asezat daca nu ma durea tot corpul.
Pana in momentul de fata au trecut aproape toate durerile, mana dreapta ma ingrijoreaza un pic dar nu e o problema. Maine am meci, ploaia nu a venit asa ca terenul va fi mai putin moale decat o placa de beton, lumea se va holba la mine si va astepta multe. Indiferent cat de tare o voi lovi ea se va intoarce mai puternic si eu n-am fost niciodata gentleman.
REST IN PEACE
septembrie 5, 2009
Circa 35 de fotbalisti si membri ai conducerii de la Dunarea Giurgiu si peste 50 de suporteri au participat astazi, la Plosca, la inmormantarea portarului de 19 ani, Alexandru Iatan, care a murit in timpul unui antrenament.
Acestia au dus cu ei la inmormantare mai multe coroane de flori, dar si doua bannere. Pe unul au inscriptionat mesajul: “Se spune ca ingerii joaca fotbal in cer si au avut nevoie de cel mai bun portar. Dumnezeu l-a luat pe Alex in ceruri, sa joace alaturi de ingeri”. Celalalt banner cuprinde numele mai multor fotbalisti romani si straini decedati in ultimii ani pe terenul de joc, reuniti de suporterii giurgiuveni sub titulatura de “echipa lui Dumnezeu”.
Portarul Alexandru Iatan, in varsta de 19 ani, a decedat, miercuri seara, in timpul unui antrenament cu Dunarea Giurgiu, dupa ce a aparat o lovitura de la 11 metri, mingea lovindu-l in zona stomacului.
