Garana ziua 2doi

Get up, wake up.  Pana la prima reprezentatie a trupelor mai era destul timp, asa ca noi dupa o noapte mai mult sau mai putin agitata a trebuit sa ne incepem activitatea inca de dimineata pentru a acoperi suprafata mare ocupata de corturi. Facusem de seara un plan de bataie care a fost si notat pentru ca nu se stia pana dimineata daca va rezista in mintea cuiva. Ne-am impartit in doua echipe una aduna gunoaie de pe marginea raului, soselei si de prin padure de la Garana pana la lacul Trei Ape, iar la intoarcere echipa doi trebuia sa informeze lumea cu privire la prezenta noastra, sa ofere saci si nu in ultimul rand sa obtina promisiunea ca acestia vor ajunge plini la locurile special amenajate in vederea colectarii.  Incet incet am ajuns la Trei Ape si pe drum am reusit sa colectam ceva deseuri de pe marginea drumului. Am ajuns la lac si n-am putut sa ma abtin sa nu fac o baie pe cinste desi apa era destul de adanca si destul de reeece 🙂 … Dar a meritat. La intoarcere aceeasi poveste si oprirea la pensiunea Lupo pentru masa de dupa amiaza, care ce-i drept s-a facut mult asteptata. Am avut impresia ca ospataritele sunt foarte relaxate si chiar dezinteresate de ceea ce faceau nu in relatie cu noi ci cu toti clientii. Ne-am oferit sa le ajutam astfel treaba a mers mai repede. Ne-am intors la corturi pentru a pune la punct ultimele detalii legate de festival si de lucrurile care trebuia sa le facem acolo: dotam posturile cu saci pe care ii inlocuiam cand se umpleau si in rest ascultam muzica buna. Pe la 12 si un pic am clacat se pare in momentul cel mai inoportun al serii pentru ca atunci a fost trupa cea mai tare. Am mers la somn pentru ca urmatoarea zi trebuia sa incepem activitatea cu o ampla ecologizare in zona festivalului si apoi cele mentionate:  saci, informare, ecologizare. Deci din nou soooomn.

Imperfect

Nu stiu cum sa incep pentru ca nu stiu sa definesc perfectiunea. Daca oamenii ar fi avut nevoie de foc cu siguranta eram Prometeu. Daca ma nasteam roman cu siguranta eram Cezar. Daca eram Ulise cu siguranta as fi ascultat toata viata cantecul sirenelor. Daca eram inchis intr-un labirint as fi avut incredere in Ariadna. Daca era sa fiu bagat intr-o cutie cu siguranta ramaneam inchis in ea, eram Speranta si posesoarea era Pandora. Daca imi doream sa ating soarele as fi fost Icar. Daca tineam neaparat sa pastrez oamenii fortat langa mine ii ceream ajutorul lui Dedal si construiam un labirint. Daca as fi fost pasare cu siguranta eram Phoenix si intotdeauna din propria cenusa as fi renascut. Daca iubeam focul as fi fost Nero. Daca traiam in Evul Mediu la cate tepe am luat cred ca as fi fost cel mai mare infractor. Daca eram negru stateam in picioare pentru drepturile mele desi tu mi-ai zis ca n-am dreptul ci doar uneori stangul. Daca trebuia sa fac premonitii sigur eram Oracolul din Delhi. Daca doctorii aveau nevoie de ceva in care sa creada eram Hypocrate. Daca romanii aveau nevoie de un pod peste Dunare  eram Apolodor din Damasc. Daca ar fi trebuit sa demonstrez ca „se misca totusi” eram Gallilei. Daca as fi luptat in razbouil troian tot la calcai as fi avut probleme. Daca eram un copil rege, eram regele soare. Daca ma nasteam intr-o livada cu siguranta eram Newton. Daca trebuia sa lupt pentru ceva as fi luptat pentru Independenta. Daca ma balbai cu siguranta o sa-l intrec pe Demostene. Imi trebuie doar cateva pietre…. PUNCTE. Sunt cam ce vedeti zi de zi, ma intind pe vreo 1.87 metri si ma inalt cam tot pe atat daca ma chinui un pic. Ocup o suprafata relativ mica si respir cam acelasi aer ca si tine. Ma trezesc cat mai tarziu pentru ca e mai simplu cateodata sa visezi decat sa realizezi. Si toate astea pentru ca unii risca si altii evita, pentru ca soarele rasare in fiecare dimineata important e sa fii alaturi de oamenii potriviti, pentru ca eu mi-am permis sa visez cand tu iti faceai planuri si analizai trecutul.

Garana Jazz festival

Na ca sunt atatea de povestit ca nush ce sa spun mai repede. Miercuri 20:35 tren de la Medgidia la Bucuresti totul era clar ma duc la camin, da acolo e chef. Ok! Raman in Gara de Nord si pana la urma asta e citesc ceva ( chiar aveam la mine cartile din integrala Ioan Chirila asa ca aveam ce) se face 8 dimineata ma prezint frumos la Ateneu si de acolo plecarea. Am ajuns eu in Gara de Nord, culmea la cat mi-am dorit trenul nu a avut intarziere asa ca aveam de 7 ore pana la intalnire. Asa ca linistit mi-am luat locul pe o banca afara si am inceput a citi: Nadia. Si citesc, si citesc  pana cand mi-am dat seama ca incet incet nu mai rezist, iar entuziasmul cu care treceam la inceput prin cariera „ultimei printese” incepea sa dispara, asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa dorm cele 3 ore ramase. Asa ca m-am asezat strategic ca Praslea pe o banca cu sacul de dormit la cap si  telefonul pe sonerie din 30 in 30 de minute in asteptarea diminetii. Normal n-am prea dormit, a venit si un politist ingrijorat sa nu cumva sa-mi fure cineva lucrurile. La 6 dimineata pana la urma am renuntat la tentativele mele de a adormi asa ca m-am dus la macdonalds am baut un ceai si am mancat ceva si m-am indreptat spre ateneu. Acolo unul cate unul au inceput sa apara voluntarii unul cate unul: Ioana, Marius, Raluca, Alex, Carmen, Florin, cealalta Carmen si Cristi ( cate a putut sa suporte omul asta).

Pe drum ma cam incerca somnul dar apoi mai o bere, mai un energizant, mai o cafea m-au tinut activat pana la Garana. Ajuns acolo am instalat fiecare cortul, eu vila de vacanta :)). Am mancat un pic, am adunat ceva lemne si a inceput ploaia. Avea sa nu dureze prea mult asa ca imediat in jurul focului ne-a fost destul de usor sa ne cunoastem unii cu ceilalti. Mai pe seara a aparut si familia Nicu ( cu siguranta daca nu erau ei lumea asta ar fi fost un pic mai trista). C.C Catch si Cichi Chan au fost atractia serii, iar palinca… da deci de palinca nu mai spun cum zbura ea lin ca un pescarus din mana in mana pana m-a doborat. Somn!

TO BE CONTINUED… Adica na..chiar somn! 😀

Papagal de meserie economist

Americanii spun ca daca inveti un papagal despre ce inseamna conceptele de cerere si oferta obtii cu siguranta un economist. In trei ani de facultate am inteles ca oricat de mult incearca, unii nu reusesc in plan economic. De ce? Pentru ca economia nu e o poezie de Eminescu ii inveti versurile si le iei ca atare. In economie schimbarile se produc cu o frecventa ametitoare. Exista posibiltatea sa crezi ca stii si sa crezi ca aplicand un anume model economic ale carui baze au fos puse de nu stiu cine, candva cand nu existau crize intr-o perioada cand aurul inca reprezenta un pic mai mult decat o chestie la gatul unui ceafalat, te poate ajuta sa iesi din criza.

Poti crede chiar ca pentru a fi economist trebuie sa inveti linistit cele 30 de carti propuse pe parcursul anilor de facultate cand de fapt de ajuns ar fi cel mult cele din anul intai. Atunci asimilezi bazele economiei, inveti ca falimentul nu e decat o cale de a o lua de la capat, ca zi de zi nu faci nimic altceva decat sa risti, ca profitul nu e nici mai mult nici mai putin decat o diferenta intre doi indicatori dintre care primul nu este intotdeauna cel mai mare asa ca impozitat te face sa pierzi mai mult.

Ieri dimineata m-am trezit am mers linistit sa sustin lucrarea de licenta si stiam ca orice se va intampla dincolo de usa impunatoare a salii de examinare rezultatul va fi acelasi, din papagalul de ieri am devenit economistul de azi. Nu orice fel de economist, executant, specializat intr-o chestie lunga si complicata care pare se ca e posibil sa ma ajute candva de acum incolo. Acum nu urmeaza decat un examen pentru master, cateva grile care se presupune ca vor ingloba o serie de cunostinte de baza deja asimilate.

PUNCT SI DE LA CAPAT

Cimpanzeul de prima banda

De fapt titlul nu desemneaza intru totul categoria de incadrare a acestui element descris. Mai corect ar fi cimpanzeul de banda intai. Acest specimen il intalnim tot mai des in trafic. Atotcunoscator al bordului masinii si al tuturor comenzilor de pe acesta, cel mai frecvent individul descopera locul claxonului sau al flash-urilor pe care le foloseste in mod regulat. Ceafalat de fel si fara scrupule cimpanzeul de prima banda este foarte usor de recunoscut dupa limbajul elevat pe care il foloseste si totodata datorita faptului ca are inclinatia de a-l considera pe celebrul „FA” sinonim cu „Draga”.

Fin cunoscator al muzicii orientale elementul se simte in largul lui mai ales in conditiile in care aceasta este la maxim la ora de varf. Acest individ de sorginte indiana si de cele mai multe ori cu titulaturi care te trimit la personaje din filmele de succes din America de Sud are intotdeauna impresia ca el conduce locul. Acesti Ricardo, Alberto, Roberto si mai ales Fernando de pe unde vor ei tind sa impanzeasca din ce in ce mai repede peisajul pitoresc. Daca intalniti astfel de elemente tot ce pot sa va spun e ca nu merita bagate in seama si putem spera ca incet, incet vor disparea in umbra lasata in urma de propria lor teava de esapament. Pentru ca indiferent de masina condusa, cimpanzeul de banda intai va claxona, va da flash-uri, va va taia calea si va avea grija sa va alinte cum stie el mai frumos. Ca de, daca traiam in civilizatie mai ziceam, dar traim in Romania si le permitem!!!

„Fara panica” versus „Dau terror”

Fara panica” un concept relativ nou in limbajul argotic a fost dezvoltat in urma cu doi ani de un grup de tineri malagambisti intr-un compartiment de tren in drumul lor de la Arad la Bucuresti. Sintagma „fara panica” a intrat foarte usor in limbajul grupului chiar din momentul crearii si desemna adesea ideea ca alcoolul e pe terminate. „Panica” creata in randul initiatorilor de ideea ca berile lor sunt pe consumate si nimeni nu le va reumple a fost foarte usor exterminata prin crearea noului concept. Cu variantele sale „Sa nu fie panica” si „nu irositi berea” conceptul a luat amploare fiind cultivat de initiatori in toate paturile societatii.

Dau terror” este un concept nou si total opus lui „fara panica”. Are la baza ideea de control a indivizilor prin intimidare. Spus cu voce tare si pe nas „dau terror” are o conotatie negativa inspirand celui care primeste cuvintele o frica necontrolabila. Initiat si dezvoltat anul acesta „dau terror” a fost un concept usor asimilat. Insusi creatorul sau a tinut sa puncteze faptul ca e o teroare originara. In vederea descoperirii conceptului, creatorul a fost nevoit sa faca o revenire la originile terorii propriu zise pentru a da semnificatie acestuia.

Asadar cele doua concepte in conditii de consum excesiv de alcool tind sa se imbine si va puteti trezi ca un adept al conceptului „fara panica” trece la brutalul „dau terror” in conditiile in care vede ca berea i se termina iar inlocuitoare nu prea mai sunt.