CSM Medgidia – HC Dobrudja

Astazi de la ora 11:00 in Sala Sporturilor, CSM Medgidia a sustinut ultimul meci de verificare, inaintea debutului noului sezon al Ligii Nationale de handbal, in compania echipei bulgare HC  Dobrudja Dobrich.  Cu o echipa schimbata radical fata de sezonul trecut din cauza problemelor financiare si o cu o echipa tehnica noua CSM a reusit sa se impuna cu scorul de 33-31. Pentru acest sezon Medgidia are ca obiectiv clar evitarea retrogradarii fapt ce pare realizabil dupa ce am vazut in meciul de astazi. As putea sa-i remarc pe Horia Marinescu, Alexandru Zaharia, Ionut Oselinsche si pe portarul Mihai Stere care au facut un joc foarte bun astazi.

Cu ocazia acestui meci a fost prezentat si lotul (intr-un fel pentru ca statia de amplificare a Salii Sporturilor nu a functionat) cu care Medgidia ataca noul sezon. Astfel pe langa jucatorii ramasi din vechea echipa Florin Cazan ( noul antrenor principal si jucator), Alexandru Zaharia, Alexandru Galan, Ionut Oselinsche, Evgheni Ursuleac, s-au alaturat in aceasta vara: Enis Murtaza ( revenit la echipa sub forma de imprumut de la HCM Constanta), Mihai Stere (imprumutat de la HCM),Mihai Iordache (de la CSM Oradea), Cristian Stoian (de la CSS Medgidia) – portari; Horia Marinescu, Dorian Sava, George Chiran şi George Paraschiv (ambii de la CSS Călăraşi), Adnan Bulat şi Suliman Gener (ambii de la CSS Medgidia), Ştefan Grigoraş (de la CSS 1 Constanţa) şi Dorinel Smeria (de la CSS Steaua Bucureşti).

Astfel dupa acest joc CSM Medgidia va debuta pe teren propriu sambata in Liga Nationala intr-un joc impotriva echipei Poli Izometal Timisoara una dintre principalele contracandidate ale echipei in lupta pentru evitarea retrogradarii.

Ne vedem la sala!!!

De asemenea echipa de fotbal a orasului nostru a dispus pe teren propriu cu scorul de 2-0 de formatia Partizan Merei intr-un meci contand pentru etapa a 2-a, a Ligii a III-a la fotbal, ambele goluri fiind marcate de Radu Ferenti.

Anunțuri

Dureri suportabile

Se fac vreo cativa ani buni de cand nu m-am mai intors de la un meci de fotbal cu zgarieturi, dureri de genunchi si vanatai. Trebuie sa fii un pic nebun sa fii portar. Cazi de bunavoie si vrand nevrand te ridici cu zambetul pe buze si parca mai fericit dupa fiecare interventie reusita. E foarte tare cand realizezi cat de mult ii poti enerva pe ceilalti doar facand-ti treaba, doar incasand lovituri pe care multi le evita. Te loveste o data, de doua ori esti norocos si cel din fata devine sfios, ii scade increderea si cauta noi solutii pentru a te invinge. Tu nu faci nimic altceva decat sa te expui la durere, o durere suportabila, o durere care culmea iti da fiori si incredere in fortele proprii. Dupa mai mult timp petrecut fara sa fii invins adversarul oboseste psihic, se consuma si loveste din ce in ce mai tare mingea cu o singura directie, mai nou: TU. Nu se mai inscriu goluri, se contabilizeaza parade, lovituri, cazaturi, dureri. Ajungi fara sa vrei sa-l controlezi, oricat de bun ar fi tu ai intotdeauna avantajul durerii, pe el neputinta il apasa, il macina iar reprosurile colegilor il fac sa te urasca. E o ura care nu dureaza decat pana marcheaza, atunci se descatuseaza, te injura si o ia de la capat. De acum incolo spera ca ii va fi mai usor. Un gol primit nu stie ca nu te demoralizeaza, l-ai incasat dar i-ai aflat secretul si vei sti cum sa-l opresti data viitoare. Pentru ca a fi portar nu inseamna doar sa sari in cap, sa injuri, sa te invinetesti si sa pleci cu fruntea sus sau de ce nu cu capul in pamant. Portarul comunica, da indicatii, e concentrat pe toata durata jocului, vede jocul si aseaza echipa, prin interventii ofera siguranta si echilibru. Portarul e cel care, la fel ca la jocul de-a v-ati ascunselea, scapa turma.  O greseala ingroapa tot ce ai facut bun. Penilbil, Ordonat, Responsabil, Tacut, Atent, Ragusit. De astea are parte fiecare portar, restul sunt doar dureri suportabile si nimic mai mult.