Semanam prea mult

Promit sa postez traducerea in cel mai scurt timp 🙂 . Caut melodia asta de mai mult de un an. O fredonam ca dobitocu la servici fara sa stiu macar ce spune.  Deci clar vin cu traducerea integrala :)…

Anunțuri

Finala U.S Open

Anul acesta se disputa intre Roger Federer si Juan Martin del Potro. In momentul de fata scorul e 1 1 la seturi si probabil del Potro serveste. Asadar, sa vedem cam cum au ajuns cei doi in finala:

In semifinala Federer l-a invins pe Djokovic:

Asa a ajuns Djokovic in semifinala, dupa ce in finalul meciului cu Stepanek l-a imitat si infruntat pe legendarul John Mc’nroe:

Si asa a trecut Federer de Djokovic aducandu-l la realitatea secolului 21.

De cealalta parte del Potro a trecut de Rafael Nadal in semifinala si meciul a aratat cam asa:

Asadar Federer pentru a 21 a oara in cariera finalist intr-un turneu de mare slam si a 6 a oara la US Open, contra Martin del Potro un argentinian de 21 de ani neimpliniti, revelatia turneului si a sezonului de curand finalist la Cincinnati ( finala pierduta contra lui Andy Murray, alt englez nascut talent ce pare ca moare speranta, in 3 seturi).

In momentul de fata scorul e 1 1 la seturi si 2-1 la game-uri pentru Federer in setul 3. Serveste del Potro.

Si iata ca del Potro a reusit sa-l invinga pe extraterestrul neutru.  Dupa cum a declarat si el in final: „Nu poti fi intotdeauna perfect”. Lui del Potro i se indeplineste visul din copilarie la nici 21 de ani.

O noua sansa!

E sambata si pana acum era o zi obisnuita. De 2 saptamani incoa e mai mult decat atat, e ziua de dinainte de meci. Daca cineva mi-ar fi spus ca tot ce mi s-a intamplat in ultimele doua saptamani se va petrece vreodata i-as fi spus ca e nebun ( lucru pe care il aud asa de des la adresa mea ca m-am obisnuit).  Pana acum doua saptamani seara de seara alergam, mai mult mai putin nu conta o faceam pentru ca vroiam. Apoi a venit ideea de a merge sa joc fotbal la Tortomanu un sat la vreo 9 km de Medgidia cu o echipa in Liga judeteana.

M-am prezentat la antrenament joi cu doua poze si copie dupa buletin vineri aveam legitimatie si duminica primul meci. Nu ma asteptam sa joc dar culmea am fost titular intr-un meci in care am fost Bufon (nu ala de la Juve, ca aia de la circ). Toate lucrurile la care am visat s-au intamplat duminica trecuta. Bine mai putin prestatia penibila pe care am avut-o intr-un meci pierdut cu 6-3. Manusi Reusch Guardian cele mai bune dupa parerea mea dar se pare ca eu nu m-am ridicat la inaltimea lor si am reusit sa primesc un gol de cascadorii rasului. Dupa meci au venit criticile pe care le-am luat ca atare si nu am incercat sa caut scuze pentru ca scuzele nu daau 3 puncte in clasament.

Asa ca marti la antrenament am luat mingea si am inceput sa o lovesc cu sete, sa o fac sa se duca departe, cat mai departe pentru ca degajarile mele semanau cu mingile aruncate cu mana de un pusti de 5 ani. Apoi dupa 50 de degajari care mai de care mai bune sau mai proaste, am facut ceva pregatire speciala, cateva suturi si cam asta a fost. Joi la urmatorul antrenament am renuntat la degajari, am alergat cu toata lumea, apoi cateva suturi, pregatirea speciala si in final lovituri libere de am simtit ca nu mai pot continua. Ba, chiar nu mai vedeam de obosit ce eram si tot ce aveam in minte era sangele care imi siroia din coate si umar, durerile genunchilor si bataturile de la picioare. Terenul s-a intarit. Ajuns acasa mi-a fost practic imposibil sa ma descalt. M-am intins in pat si aproape ca as fi adormit asa cum m-am asezat daca nu ma durea tot corpul.

Pana in momentul de fata au trecut aproape toate durerile, mana dreapta ma ingrijoreaza un pic dar nu e o problema. Maine am meci, ploaia nu a venit asa ca terenul va fi mai putin moale decat o placa de beton, lumea se va holba la mine si va astepta multe.  Indiferent cat de tare o voi lovi ea se va intoarce mai puternic si eu n-am fost niciodata gentleman.

REST IN PEACE

Circa 35 de fotbalisti si membri ai conducerii de la Dunarea Giurgiu si peste 50 de suporteri  au participat astazi, la Plosca, la inmormantarea portarului de 19 ani, Alexandru Iatan, care a murit in timpul unui antrenament.

Acestia au dus cu ei la inmormantare mai multe coroane de flori, dar si doua bannere. Pe unul au inscriptionat mesajul: „Se spune ca ingerii joaca fotbal in cer si au avut nevoie de cel mai bun portar. Dumnezeu l-a luat pe Alex in ceruri, sa joace alaturi de ingeri”. Celalalt banner cuprinde numele mai multor fotbalisti romani si straini decedati in ultimii ani pe terenul de joc, reuniti de suporterii giurgiuveni sub titulatura de „echipa lui Dumnezeu”.

Portarul Alexandru Iatan, in varsta de 19 ani, a decedat, miercuri seara, in timpul unui antrenament cu Dunarea Giurgiu, dupa ce a aparat o lovitura de la 11 metri, mingea lovindu-l in zona stomacului.

Echipa nationala de fotbal a Romaniei va juca in aceasta seara la Paris contra Frantei cu banderole negre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

CSM MEDGIDIA – POLI TIMISOARA

Daca iubitorii handbalului din oras au probleme cu inima ii invit cu tot respectul cuvenit sa nu sustina echipa noastra. Astazi am vazut in Sala Sporturilor o echipa complet schimbata fata de sezonul trecut.  Salut revenirea lui George Selaru chiar si sub forma de imprumut de la HCM, a lui Enis Murtaza si jocul facut de antrenorul nostru Florin Cazan si de extrema dreapta Horia Marinescu. De asemenea remarcat azi este si pivotul Sas imprumutat de la HCM si el. Poate ca lumea a strambat din nas in Sala Sporturilor cand a vazut cate ratari 1 la 1 cu portarul a avut si cate mingi a reusit sa scape, dar sa nu uitam ca si Mocanu era la fel pana a prins incredere si a devenit golgetter.

De ce spun sa stati acasa dragi cardiaci? Pentru ca si azi ca de multe alte dati echipa noastra ne-a facut sa traim pe muchie de cutit finalul jocului dupa ce in prealabil a intrat in avantaj la cabine si in primele 10 minute din repriza a 2 a nu a primit gol, urcand scorul la 21-13 in favoarea noastra. Dar ca de multe alte dati ( vedeti jocul cu Dinamo si cu Bacau de anul trecut de acasa) baietii nostri lipsiti de experienta, poate chiar de benzina, relaxati si fara aportul a doi jucatori exponentiali ( Alexandru Galan si Alexandru Zaharia) accidentati pe parcursul jocului au inceput sa piarda din avantaj. Pe fiecare atac Selaru parea ca ii implora sa marcheze insa poate Cazan se grabea sau Sas tremura astfel incat am primit goluri chiar si cu un om in plus pe teren. Timisorenii au egalat cand mai erau 25 de secunde de jucat ducand publicul din sala de la extazul inceputului de repriza la agonie absoluta. Cu sala in picioare si avand atacul, Enis Murtaza si-a aratat experienta si a marcat golul ce parea ca va pune cele 2 puncte in contul echipei noastre, insa cu 2 secunde inainte de final Timisoara a beneficiat de o lovitura de la 9 metri, aparata de Selaru lucru care a adus descatusarea in tabara noastra si care a aratat sub ce presiune si incertitudine s-a muncit in ultima luna.  Asadar Medgidia castiga 27-26 si face un pas mare spre indeplinirea obiectivului. Meciul urmator va fi la Cluj saptamana viitoare pana atunci se pare ca lotului se va alatura si Paul Nemenco (ultima data la HC Pitesti) un alt fiu ratacitor al echipei care promova acu 6 ani.

Felicitari pentru victorie si insanatosire grabnica jucatorilor Alexandru Zaharia si Alexandru Galan.

Tot in acest week-end echipa de fotbal a dispus pe teren propriu cu scorul de 1 0 (gol Ferenti) de Viitorul Insuratei intr-un meci contand pentru etapa a 3 -a din Liga a III-a.  Medgidia urca dupa aceasta etapa pe locul 3 in clasament cu 6 puncte.

Temeri

Frica e un sentiment ciudat. De ce ciudat pana la urma ? Pentru ca o data invinsa reusesti sa faci lucruri extraordinare.

Ti-e frica de animale, pentru ca nu le intelegi. Ti-e frica de locuri inalte pentru ca nu constientizezi ca ele te duc mai aproape de soare. Ti-e frica poate de ce se va intampla daca vei pica un examen, vei pierde cheile de la casa sau vei uita usa deschisa. Ti-e frica poate de noptile in care fulgera, de asta nici macar timp sa-l privesti n-ai avut vreodata. Ti-e frica de locurile vechi pentru ca se pot prabusi. De asemenea inspira frica oamenii carora le permiti. De fapt nu le permiti, iti impui sa-ti fie frica de ei. E mai simplu decat sa-i intelegi si sa fii alaturi, cine stie poate si ei vor fi alaturi de tine mai mult decat crezi.

Chestia e ca am realizat e ca de multe ori ne e frica de faptul ca putem reusi. Adica chiar poti face ceva extraordinar, dar ti-e frica dintr-o data ca va iesi si renunti. E cea mai mare frica pe care am simtit-o vreodata. Intotdeauna mi-a fost teama de faptul ca pot mai mult, nimic altceva. Mi-a fost greu sa evoluez din toate punctele de vedere: in viata personala, in viata profesionala chiar si hobby-urile le-am inchis undeva intr-o cutie cu amintiri. Pentru ca pot mai mult si ma tem de asta.

Oare de ce?