RIP Enke

Azi se pare ca e o zi neagra. Mai devreme scriam despre Gheorghe Dinica. De fapt de ce scriam? Oricum il stiu doar de la televizor niciodata nu l-am cunoscut. Am petrecut 4 ore pe tren de la Medgidia la Bucuresti, ajung in camera deschid laptopul accesez paginile ziarelor de sport si primul lucru pe care il vad:  Tragedie in fotbal: Robert Enke a murit.  Nici pe el nu l-am cunoscut, dar ma vad obligat sa scriu ceva.  Poate ca nu e un lucru rau sa scriu despre cei ca mine. Si eu apar aceeasi suprafata de 7.33X2.34 si el facea acelasi lucru si Alex Iatan chiar si Cristi Neamtu si multi alti fotbalisti care atunci cand sunt mici de tot aleg sa sara cu capul in varful crampoanelor in loc sa loveasca mingea pentru  a-i bucura pe ceilalti. Tragic este ca Enke avea de aparat mai mult decat mine, pe langa poarta aceea imensa el avea si o familie care acum a ramas „goala” in vazul lumii. E adevarat una din fetitele  sale s-a stins din viata din cauza unor afectiuni cardiace acum 3 ani, dar mai are una care nu poate sa inteleaga de ce tata a sarit in fata trenului cu o usurinta mai mare decat o facea in fata mingii. Nici nu va imaginati ce prieten bun poate fi dreptunghiul acela verde ( spunea cehul de la FC National Radek Oprsal, in timp ce povestea cu lacrimi in ochi cum logodnica sa si copilul nenascut se stingeau in timp ce acesta vorbea cu ea la telefon de la kilometri distanta. Un zgomot crunt si n-a mai fost. Lui Enke ii ramasese o fetita si o sotie, lui Radek o fetita si atat. Si totusi primul a ales trenul celalalt terenul.)  Ceilalti doi: Cristi Neamtu a fost lovit in maxilar la un antrenament si dupa cateva zile s-a stins; Alex Iatan a fost lovit de minge in plex si imediat s-a stins.

Urma sa fie chemat la nationala si avea de aparat ca un adevarat Panzer  o tara intreaga de tirurile advesarilor, acum a lasat doar o familie care e privita de o lume intreaga cu ochi nedumeriti. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Anunțuri

Domn Semaca, sa stiti ca nu v-am tradat

” – Ma Limba tu minti ma!

– Nu va mint domn Paraipan, nu va mint. Sa-mi moara scroafa sa n-am ce da de mancare la copii daca va mint!

– Limba, tie nu ti se pare ca ai nasul cam mare ma?

– A nu domn Paraipan, asa il am eu de mic.

– Unde-i Moldovan ?

– Nu stiu!

– Unde-i Moldovan?

– Nu stiu! Auuuu! Grijania mamii voastre de legionari. ”

Pe Gheroorghe Dinica nu l-am cunoscut in realitate. Singura mea intalnire cu el s-a produs intamplator acum 3 ani pe Magheru. Am trecut pe langa fara macar sa-mi dau seama cine e, apoi auzindu-i de departe vocea am realizat pe langa ce om trecusem. Si totusi nu m-am oprit macar sa-l salut, sa-i spun ca-l admir si ca imi face placere sa-i urmaresc filmele.

De cand am venit in Bucuresti am vrut sa merg la Teatrul National sa vad ” Take, Ianke si Cadar”. Dar n-am fost. Vroiam sa o vad jucata de Gheorghe Dinica si Rebengiuc. O mai vazusem in liceu dar cu siguranta ar fi fost altfel.

” Trage Moldovan.

– Nu Paraipane!

– Auzi sirenele? Asta inseamna ca 2000 de oameni vin la munca.

– Trage. Prefer sa ma gauresti tu decat sa cad in mana lor. Moldovan! Moldovan!”

S-a facut remarcat in ultima vreme prin rolul din serialele „Inima de tigan” si „Regina”, dar toata lumea spune ca cel mai bine i s-au potrivit rolulrile negative.

Odihneste-te in pace maestre. Incet incet ramanem cu vacanta mare ca trupa de referinta.