New category: retete

Daca de pe 14 o data cu Valentinii s-a lasat si sec si postul asta m-am hotarat sa-l tin pe tot m-am gandit sa adaug si pe aici o noua categorie poate vin si in folosul altora ca mine cu micile mele tentative culinare. Dupa doua saptamani in care am mancat mai mult de pe la Carrefour snitele de soia si pateuri vegetale plus ceva paste facute saptamana trecuta azi am hotarat ca daca tot tin postul asta macar sa-l tin si sanatos nu cu 2 tone de E-uri, asa ca de azi gatesc in post. Mai de toate dupa mintea mea: piure, paste, pilaf, salate de fructe s-or gasi ele mancaruri fara carne si sanatoase si hranitoare in acelasi timp.

Ce s-o mai lungesc: care tineti post, n-aveti idei de mancaruri si va indopati cu E-uri mai mult sau mai putin vegetale de la hypermarket treceti pe la categoria: retete si poate gasiti p-acolo ceva tentant.

Anunțuri

You will never walk alone

Ceata toata ziua. Ploaie mai dupa amiaza si vant rece de primavara. Englezii se simt bine pe vremea asta. La magazin liniste. Clientii veneau si plecau la fel cu minutele treceau. Seara urma marele meci, mare intalnire: cormoranii jucau la Bucuresti. Si totusi timpul statea in loc parca la 8 fara zece cand parca nu mai vroiau sa plece, 20:07 pleaca ultimul client si tasnesc pe culoar catre vestiar. Ma schimb repede semnez condica si dau sa fug. Meciul incepuse si Unirea ataca ( sms-urile sunt mana cereasca ). Ies pe usa si seful ma intreaba: „Cu cine tii?” – „Cu fotbalul zic eu” si pornesc intr-un sprint sustinut catre statia tramvaiului 41. Dimineata facusem 7 minute acum trebuia sa o fac mai repede. Si ajung la tramvai, urc ma asez si scot telefonul. Pe ecran SMS: „Gol Unirea” imi zicea Fane. El era deja acolo si a simtit pe propria piele umbra de speranta pe care o adusese Unirea. Tramvaiul ala parca a mers mai greu ca niciodata, de obicei zbura pe sina azi parca aluneca alene catre refugiu. Si ajung la Orsova: „Deja  egal:(„. Ne mai trebuiesc 2 goluri sa ne calificam, Unirea poate produce minunea. Trece de Plaza, incet de Moghioros. La Tricodava dau sa cobor, dar nu, mai e o statie. Ma asez pe un scaun insemnat cu rezervat pentru batrani si astept cu nerabdare sa se faca verde si sa se deschida usile. Pornesc intr-un nou sprint catre stadion aburind de rasuflarea miilor de uniti impotriva cormoranilor.

Totusi ceva se intampla. Era prea multa liniste. Ajung la poarta trec de primul control merg spre poarta R1 scanez biletul, intru si urc in graba scarile spre tribuna. Ma uit pe tabela minutul 43, scor 1-2 si incepea sa ploua. Englezii se simt bine. 20 de minute si 4 statii de tramvai a durat avantajul Unirii. Unirea alerga parca in gol iar Liverpool pasa mult prea precis ca sa poata fi invinsa. Cheliosul nordic fluiera finalul primei reprize iar Maftei&Co intra la cabine. Ploaia se intetea.

Dupa pauza Arla iese mai devreme sa exerseze priza in timp ce Ricardo si Semedo se incalzesc de zor. Meciul incepe in nota de dominare a cormoranilor iar Arla are grija ca sutul lui Steven Gerard sa nu intre. John Paul plange, ploaia se inteteste, Reina se dezmorteste iar suporterii de la tribun zero profita de existenta copertinei si se adapostesc in inaltul tribunei. Liverpool preseaza, Unirea inoata in continuare in namolul devenit tot mai potrivnic iar golul vine tot la poarta lui Arla ( Benayoun patrunde suteaza in blocaj mingea ricoseaza la Gerard care trage fara mila printre picioarele lui Maftei, mingea trece parca prin Arla si se opreste linistita in plasa portii ( acolo se simte cel mai bine ). Steven ridica mana dreapta spre cer si dedica golul lui John Paul care acum zambeste, cerul se limpezeste si ploaia se linisteste. Levy schimba ( Ricardo in locul lui Paraschiv si mai apoi Semedo pentru Onofras). Finalul aduce mai multa rautate din partea Unirii, dar si imprecizie in aceeasi masura  Fernandes, Semedo si Bilasco se intrec in ratari imposibile, Bordeianu merge ca pe bulevard, Steven paseaza fiecare minge la fel de serios si precis plus de asta intra sanatos la Semedo cu riscul de a se accidenta iar Liverpool face pressing cu trei oameni la omul cu mingea chiar si la 3-1. Liverpool paseaza Unirea alearga. Si s-a repetat procesul vreo 4 minute la rand timp in care Unirea nu a atins mingea. Frunza este eroul pleaca pe contraatac insa se impotmoleste la 25 de metri lateral de poarta lui Reina. Liverpool paseaza, Gerard suteaza din unghi, Arla se opune si momentul magic incepe.

Hold on. Stand for aplause! Stand for aplause! YOU WILL NEVER WALK ALONE! se aude din piepturile a o mie de englezi. Aplauze din partea a 20.000 de romani. Multumim Unirea. Rest In Peace John Paul. Keep walking Steven. Liiiiiiiiiiiiveeeeeerpoool. Liiiiveeeeeeeerpoool.

Jurnal de sesiune

Cald al dracu in camera, fumul il tai cu cutitul si toata atmosfera asta mijto te face sa scrii. Pana la urma nu e decat inca o sesiune cel mai probabil una din ultimele prin camin. S-au adunat asa multe si cateodata vrei nu vrei risti sa devii penibil dar asta e, inca un angajament: ei nu vor trece prin asta!!!

In fine trecem. Azi e prima zi din sesiunea de masterand asa ca go go go. Prima figura: Mediul legal al intreprinderilor in Uniunea Euroapeana! E un fel de istorie a Uniunii si o prezentare a dreptului primar si derivat. Diferentele dintre regulamente, directive, decizii si recomandari. O scurta prezentare a institutiilor si a organismelor decizionale si in final ceva legat de intreprinderi in context european. Pfff partea asta n-am mai citit-o pentru ca tine prea mult de legislatie, de articole si alineate asa ca nu ma simt in stare momentan s-o lecturez. Maine oricum am o singura misiune: 18 grile si nici o grija. De marti incepe pregatirea pentru joi si mai incepe si serviciul. Pentru joi am eu o socoteala asa ca stiu sigur ca va fi bine.

In fine: Directia 5 sau Holograf ?

Sesiunea asta nu mai bag ness si nu mai pierd noptile. Oooo Da! E 3 dimineata si scriu articole pe blog. Cum dracu sa nu pierd noptile? Motivul pentru care sunt treaz acum cu siguranta n-are treaba cu sesiunea si sper ca in sesiunea de vara sa nu-l mai invoc. Deja devin penibil.

Romania in context geopolitic

E sesiune prieteni si in sesiune cand nu ai ce face si te plictisesti e bine sa mai scrii cate ceva pe net, nu de alta dar prostiile spuse la TVEU te amuza si te inspira chiar. Adica nu de alta dar cand auzi ca Stefan cel Mare era paranormal si faci legatura cu cateva elemente de cultura generala ajungi la concluzia inedita, ca suntem intr-un neam de paranormali ( paranoici de preferat). Si lectia de azi e cam asa.

Stefan cel Mare avea puteri paranormale. El niciodata nu a folosit forta armata in vederea opririi atacurilor otomane ci mai degraba puterea mintii. Acest mic conducator al statului modovean, vreme de 47 de ani, uimeste si in zilele noastre. Nu-i de mirare ca otomanii nu vor sa-i innapoieze sabia nici in prezent. In fine, razboaiele decurgeau cam asa: Stefan statea semet pe un deal ( nu de alta da Ieremia Movila era ocupat sa-si mareasca neamul si nu-l putea ajuta nimeni sa urce pe cal) foarte frumos in asteptarea multimii otomane ( cata frunza si iarba, culmea parjolita) si cand ii vedea in josul vaii pac activa vraja. Un norisor se forma in fata ostilor otomane si trupele care intrau nu mai ieseau. Pana sa dea pasa semnalul de retragere se pierdeau si ienicerii si spahii in fumul stefanistic. De fapt, nu era nici un nor, explicatia e alta. Pentru a se face remarcati in istorie otomanii au introdus de la punerea bazelor imperiului un nou tip de razboi: „Razboiul afumat” ( vedeti cazurile Rovine cand pierd in aceleasi conditii in fata lui Mircea cel Batran si Nicopole cand il inving pe principele  Sigismund).  Resursele ostilor otomane sunt expuse de mai toti istoricii si cronicarii vremii: „veneau turcii cata frunza si iarba”, cuvinte intelese gresit de generatiile viitoare datorita transcrierii eronate ale cronicilor care de fapt spuneau asa: „Veneau otomanii! Cata frunza si iarba fumau? Ca mereu veneau lasand in urma un nor”.  Cat despre faza cu norisorul, afirmatia contemporanului emanator de energii e chiar hilara: pac, pac intrau turcii in nor si nu mai ieseau, un fel de Pacala medieval (intrau mosi si babe si ieseau flacai si fete). Din astea rezulta ca turcii veneau la raboi fumati. Razboiul la narghilea era de fapt o forma nu de intimidare ci de atragere a autohtonilor si mai ales a autohtonelor pe care le luau la brau la intoarcere catestrei lasand gaj in schimbul lor iataganele si turbanele pe care Stefan le folosea la crearea decorului doveditor al marii victorii.

Mare a fost surprinderea moldovenilor aliati cu rusii in 1714 cand turcii aflati in criza economica n-au mai avut bani de pipa, au venit nefumati si foarte enervati si i-au batut de l-au determinat pe Cantemir sa se dea consilier al tarului Petru cel Mare ca in Moldova nu mai avea loc de fanarioti ( un fel de investitori straini ai Evului Mediu). Pe fanarioti i-au pus turcii si in Tara Romaneasca si in Grecia si alte state-pasalac, nu de alta dar aveau nevoie de provizii in caz ca se mai gandeau sa treaca pe-acolo din cand in cand dupa tribut.

In urma cercetarilor am constatat ca mai toti domnitorii romani au fost posesori de diferite energii. De exemplu:  Decebal si Burebista au reusit sa-i ameteasca pe romani atat de mult ca le-au trimis armamentul cu care au luptat in cele doua razboaie daco-romane. Apoi s-a facut observata inca o data forta de respingere a dacilor in timpul retragerii Aureliane din 275, care in fapt n-a fost o retragere ci mai degraba o izgonire. Apoi se face remarcat Mircea cel Batran care se pare ca folosea aceeasi magie ca si Stefan: turcii cata frunza ca  iarba, el cu norisorul. Daca Stefan folosea norisorul acelasi lucru nu-l putea face si varul sau Vlad Dracu( sa nu-l acuze consiliul concurentei de plagiat) asa ca acesta a dobandit o putere nemaintalnita de dat tepe, dar introduce si atacul prin surprindere masacrandu-i pe turcii fumati care bateau in retragere din Moldova lui Stefan. O suta de ani mai tarziu Mihai se foloseste de forta centripeta a natiunilor ( auzise el de coeziunea chinezilor si a incercat si in Tarile Romane) si uneste cele trei tari. Bineinteles metodele folosite aceleasi: demotivarea, atacul-norisor si clasica respingere dacica. Are parte de unire pentru o perioada scurta deoarece in 1601 maghiarii au grija sa refaramiteze statul romanesc si in mod normal sa faramiteze si corpul viteazului ( un gat a avut si pe ala i l-au scurtat).
Otomanii cu investitiile directe, tributul tribut pana pe la 1877 cand rusii imbunatatesc metodele lui Stefan si reusesc sa invinga armata otomana. In 1878 se proclama Independenta Romaniei in urma pacii de la San Stefano si a Tratatului de la Berlin. Vin razboaiele mondiale si Romania nu iese bine din niciunul asta datorita metodelor invechite (norisorul nu mai functiona ca se descoperise cocaina) si a inzestrarii precare a armatei ( arcasii romani nu putea face fata tancurilor germane). Inzestrarea armatei cu flinte dupa cele doua razboaie mondiale a semnificat o revolutie in armata romana, iar apogeul a fost atins o data cu intrarea in dotare a grenadelor de mana de tip „butoi cu pulbere” folosite cu succes de Spania si Portugalia in timpul colonizarilor.

In prezent Romania se afla ca intotdeauna in calea tuturor oportunitatilor, nevalorificate ce-i drept in trecutul glorios. Apropiere de SUA face ca Romania sa fie un pion important pe marea tabla de sah a lumii inchisa bine in biroul lui Obama, un Obama prea ocupat sa joace golf.

Geopolitica

Pana acum am citit despre romani, greci, mongoli, otomani, spanioli, portughezi si olandezi. Ultimii nu au cautat sa ne cotropeasca dar ei, otomanii, romanii au fost dintotdeauna pe aici si de fiecare data i-am izgonit prin foc si sabie. Asa stiu eu ca nimic nu se schimba atata timp cat barbatii raman barbati. De ce? Pentru ca sunt unii oameni care ca si copacii isi au radacinile adanc infipte in pamantul din care se nasc.

„La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
– Tu eşti Mircea?
– Da-mpărate!
– Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
– Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale…
De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.”

Noi am fost dintotdeauna aici. Noi n-am colonizat, n-am calcat in picioare, noi ne-am aparat si am protejat pe altii.

„Prin foc, prin spagi, prin glonti, prin fum,
Prin mii de baionete,
Urcam, luptam… iata-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
Allah! Allah! turcii racnesc,
Sarind pe noi o suta.”

Vorba poetului:

„Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Oare atat de neinsemnati am fost noi in istoria lumii? Romanii au transformat Dacia in provincie imperiala, grecii au colonizat tarmul Marii Negre, turcii au incercat in zadar sa cucereasca Tarile Romanesti,  tarul Petru cel Mare l-a sustinut pe Cantemir in lupta impotriva Otomanilor, Mihai a realizat unirea cu ajutorul Ungariei si apoi s-au temut, Stefan a fost longeviv-47 de ani de domnie inseamna mult. De cealalta parte varul lui Vlad e recunoscut pentru cruzimea de care a dat dovada. La fel si familia Corvinilor a fost respectata, culmea ungurii nici acum nu stiu ca Matei al lor era var cu Iancu al nostru. Turcii daca nu se tem de noi de ce nu returneaza originalul sabiei cu care Stefan i-a dat afara de fiecare data?

Plural in stare critica

Citeam mai devreme pe la copila blonda despre cum astia-s banii, poftiti la tocat. In aceeasi ordine de idei am observat cum din ce in ce mai egoisti suntem toti. Cum usor, usor formele de plural alea pronumelor dispar din vocabularul uzual al nostru si sunt inlocuite de forme egoiste de exprimare care creeaza adevarate gauri negre in societate.  Nu stiu despre voi dar eu am observat in ultima vreme cum „eu am realizat nu stiu ce proiect; eu am fost cel care a reusit sa inteleaga problemele ei si eu le-am rezolvat, eu sunt cel care poate dirija o echipa si tot eu sunt cel care ii da cuvantul ei; ea care se poate descurca pe cont propriu; ea care nu stie a spune cu voce tare ca o dor vorbele lui; ea care inghite in sec si isi face planuri pentru un el care inghite doar sec si isi cauta consolarea in paturi nu in suflet. In fine vreau sa spun ca pluralul asta nu prea mai e folosit. N-am mai auzit oameni care sa vorbeasca despre ei ca fiind „noi”, nu eu si tu.

Mi-as dori ca noi sa putem castiga indeajuns pentru ei, la fel mi-as dori ca noi  sa putem avea raspunsurile la toate intrebarile lor, mi-as dori ca noi sa avem indeajuns timp sa nu-i facem pe ei sa se simta singuri, mi-as dori ca noi sa nu mai tinem cont atat de ce spune lumea, mi-as dori sa nu fim catalogati (ca unul pe spinarea celuilalt) ci ca noi pentru ceilalti, mi-as dori ca maine dimineata sa iasa din vocabularele familiilor eu, tu, ai mei, ai tai si sa fie inlocuite cu ai nostri si mai important NOI. Mi-as dori ca noi sa putem zambi, noi sa putem reusi, noi sa trecem peste greutati si tot noi in fiecare dimineata sa le oferim siguranta. Pentru ca noi suntem p-aici sa asiguram existenta lor si intr-un fel continuitatea. Nu-mi aduc aminte vreun caz in istorie in care doar el sa fi reusit.

De fapt este: Henric VIII este un el care a scapat de ele de teama sa nu-l detroneze. Acum se odihneste bine calcat in picioare de toti ceilalti. Lumea il va tine minte pentru cruzime si isi aduce aminte de el de fiecare data cand este spalata podeaua de deasupra-i.

Oare pe noi cum ne va percepe lumea daca luati separat ne vede ca pe niste oameni buni?

Cismigiu and comp partea I

Am citit despre cartea asta la Eve pe blog si m-am gandit s-o citesc si eu. Asa ca in fiecare seara incepand de ieri citesc cate putin in fiecare seara astazi doar ce am terminat capitolul despre „Cracanel” proful de Botanica. Normal ca nu se putea sa nu-mi starneasca amintiri placute.  Daca tot le dadeau ei porecle profilor una in special mi-a atras atentia si anume, ” Stramosul omului”, dar nu am descoperit inca cine este cel care se bucura de aceasta, sincer as prefera sa fie proful de fizica pentru ca pe mine cu gandul la al meu m-a dus. Apoi intamplarea de la ora lui Camil Petrescu mi-a adus aminte de episodul fizica clasa a 10-a. Si e cam asa:

” Proful meu de fizica, domnul Totea,  sa-l tina Dumnezeu sanatos e cel care mi-a facut in sensul bun al cuvantului „zile fripte” in liceu, el imi dadea 5 la lucrari si 8 la tabla ( erai un mic geniu daca aveai 8 la fizica la el), el m-a prins chiulind ca eu de dobitoc ce eram in loc sa plec sa ma plimb am ramas in liceu ca era prea frig, el avea o vorba mare: <<Care vreti care puteti, care nu mai ramaneti>>; gluma e gluma dar nu si la ora de fizica. Ne mai arata el ceva experimente legate de circuite electrice de ne incurcam in fire pe-acolo,  la el am vazut prima data mercurul cum alerga prin aparatele de masurare a presiunii si tot la el din cand in cand colegii cocostarci mai aprindeau o lumanare in spatele clasei.  Si cum va spuneam momentul de cotitura: clasa a 10-a semestrul I testul dinainte de teza. Aveam mecanica profu bineinteles ca ne-a dat ceva foarte incurcat de simplu ca de fiecare data ca ne chinuiam ca berbecii cu formule care mai de care mai complicate ( nu trebuia decat sa calculam ceva forte ce actioneaza asupra unui corp care se deplasa pe plan inclinat, dar na). Si vine ziua rezultatelor. Va jur ca aveam cea mai crunta raceala pe care o puteam contacta dar mi-am zis increzator: << Prietene iar n-ai facut nimic asa ca trebuie sa iei teza in piept si sa faci ca de fiecare data sa o pui bine pana o cere proful inapoi>>. Zis si facut, bolnav vai cerul si pamantul, abatut cu ochii vineti si inarmat cu servetele ma prezint la ora. Ca de obicei locul in prima banca.  Mai intai face proful o mica prezentare a faptelor, spune cum era de asteptat ca putini s-au descurcat si incepea sa sune nasol in momentul in care se opreste la mine si imi spune ca am facut o problema prin alta metoda decat ceilalti. Nu mi-a atras atentia pe moment asa ca mi-am zis ce-o fi o fi 5 sa traiasca. Si striga o multitudine de 5 cativa de 2 si 3 si apoi titanii Sofron 9 ( „Eeee Sofron-zic eu un pic bulversat ca nu-mi mai primeam o data lucrarea), ceva normal si apoi striga: ION si se ridica elementul afectat de gripa – adica eu- se indreapta usor spre catedra si se uita pe masa, se inchina, rosteste un Hai sa mor io sa nu spuna altceva de rusinea profului, se mai uita o data speriat si in din clasa aude: NOUA. Adica eu. Luasem 9 la fizica, eu care il iubeam atat de mult pe 5 ca mai mai ii faceam templu acasa.”

Cam atat pe ziua de azi. De paralela intamplarii cu „Cracanel nu va spun azi”. Mi-e somn.